Educatie pentru cetatenie digitala / Digital Literacy and Citizenship in the 21st Century

Trăim într-o eră în care digitalizarea sectorului sănătății și asistenței medicale, în combinație cu apariția de noi tehnologii și servicii, precum inteligența artificială sau blockchain-ul, au contribuit radical la sporirea bunăstării a milioane de cetățeni, la o continuă inovare a educației și a practicii medicale. Pe de altă parte, datorită faptului că Internetul a permis ca informația medicală să fie accesibilă în mod liber (în marea majoritate și gratuit) de cât mai multe persoane, „conexiunea dintre experţi în sănătate şi oamenii obişnuiţi a devenit mult mai uşor de realizat” (Marinescu, 2014). Astfel, prin utilizarea de dispozitive mobile pentru tratarea pacienților și/sau monitorizarea stării de sănătate, utilizarea dronelor-ambulanțe în diverse situații-limită, sau a roboților de teleprezență pentru efectuarea de vizite virtuale pacienților, s-a schimbat nu numai modul în care sunt prestate serviciile medicale către pacienți, dar s-au și depășit barierele izolării socio-economice (OECD, 2019a). Indubitabil că tehnologia a produs efecte majore asupra domeniului sănătății, iar Internetul (în special prin contribuțiile sale social media) a devenit un bun barometru al schimbării de paradigmă în ceea ce privește sănătatea și starea de bine.

Conform unor studii relativ recente, 60% dintre adulți caută pe Internet diverse informații legate de sănătate (Thackeray, Crookston și West, 2013; Peacock et al., 2016). În România, doar 1 din 5 utilizatori folosesc activ site-uri specializate pe probleme medicale (portaluri de e-sănătate, bloguri etc.) sau diverse canale sociale media (Facebook, YouTube) pentru a se documenta pe probleme legate de sănătate (evaluarea propriei stări de sănătate/proceduri de diagnosticare, intervenții chirurgicale, depistarea bolilor, utilizarea diverselor medicamente, acces la diverse servicii de îngrijire a sănătății, programări și consultații online, rezultate analize medicale etc.). Aceștia, în general persoane sub 55 de ani, consultă mai mult informațiile unilateral și nu construiesc dialoguri legate de subiectul căutat cu persoane cu aceleași afecțiuni, sau pentru a afla mai multe detalii despre boli, metode de tratament, prevenție etc. Doar 15% dintre utilizatorii online interacționează cu alți utilizatori pe forumuri și împărtășesc informații legate de sănătatea lor (EC, 2017). Astfel, deși se vorbește tot mai mult despre sănătatea digitală(sănătatea electronică, e-sănătatea, în engl. eHealth sau digital health), există destul de puține definiții clare (OECD, 2019a; OECD, 2019b). Cea mai des întâlnită definiție din literatura de specialitate, face referire la acele instrumente informatice (servicii și aplicații electronice/digitale), din domeniul sănătății/îngrijirii care sunt menite a satisface cerințele: (a) pacienților: dosare de sănătate, rețete electronice, monitorizarea pacienților la distanță, monitorizarea prin dispozitive purtabile (wearables), noi tehnici și metode de educație medicală a pacienților, participarea în comunități și forumuri online etc.; (b) cadrelor medicale: medici, stomatologi, asistenți, biologi, tehnicieni dentari, farmaciști ș.a.; (c) organizațiilor/instituțiilor furnizoare de asistență sau servicii medicală(e), publice sau private (precum spitale, policlinici, cabinete medicale, farmacii, laboratoare etc.); (d) autorităților și factorilor de decizie politică (modalități de creionare a politicilor publice); (e) organizațiilor de cercetare-inovare: big data, automatizare, deep learning, inteligență artificială (IA), robotică, realitate virtuală (RV), realitate augmentată (RA), soluții de blockhain etc.

Practic, sănătatea digitală este un termen întrebuințat pentru a caracteriza cam tot ceea ce are legătură cu domeniul sănătății/îngrijirii asistate de noile tehnologii informaționale și de comunicare sau, mai popular, „medicina de/pe Internet”. Pe de altă parte, bunăstarea digitală(în engl. digital wellbeing) reprezintă aceea stare de bine, atât fizică cât și psihologică/psihică, intelectuală, socială, morală a utilizatorilor lumii digitale, care presupune atât crearea, cât și menținerea unei relații „sănătoase” cu tehnologia. Practic, se referă la modul în care tehnologia, sub orice formă, „ne ajută să ne îndeplinim obiectivele, fără a ne distrage, a ne întrerupe sau a fi un obstacol în calea acestora” (OECD, 2019b; Nedelcu, Ulrich, Ciolan și Țibu, 2018).

Spre deosebire de informațiile și comunicările despre sănătate care sunt produse de sistemul medical, conţinutul digital (în special cel de pe Internet) poate fie să promoveze sănătatea, fie să o compromită, generând anumite riscuri și pericole (mai în glumă mai în serios, în folclorul nescris al Internetului se spune că toată lumea are același medic de familie – Dr. Google). Astfel, pentru a reuși să deținem controlul asupra informației digitale, pentru a discerne între informația de calitate, corectă, pertinentă și cea dăunătoare, pentru a profita de întreg potențialul și de toate avantajele tehnologiei, este nevoie de cunoștințe și competențe specifice de literație în domeniul sănătății și bunăstării digitale. Concept relativ modern (Sørensen et al. 2012), literația digitală medicalăse referă la capacitatea unei persoane de a căuta, accesa, înțelege, analiza critic/evalua informații medicale din surse electronice/digitale pentru a le pune în practică, pentru a lua decizii adecvate în ceea ce privește prevenirea îmbolnăvirii și/sau îmbunătățirea calității vieții. În diverse studii, se arată că o stare bună de sănătate reprezintă un element esenţial al bunăstării umane, aflat într-o relație strânsă cu nivelul de educație. Din acest punct de vedere, este nevoie ca adulții să fie antrenați/implicați în diverse activități civice/sociale și/sau educaționale, care le-ar permite să conștientizeze faptul că, dincolo de problemele fizice cu care ei se pot confrunta ca urmare a utilizării excesive și incorecte a calculatorului, a dispozitivelor mobile și/sau a Internetului, există și probleme psihologice, etice, morale, care devin tot mai acute.

De aceea, pentru a avea/păstra un bun echilibru în lumea digitală, adulții trebuie să fie familiarizați cu minimul de noțiuni despre acele afecțiuni fizice, psihologice și/sau neurologice care au efecte nocive asupra stării lor de sănătate și bunăstare. Fără pretenția de a oferi o listă exhaustivă, iată câteva dintre cele mai întâlnite „afecțiuni digitale”: diverse tulburări de alimentație, de somn, de comportament (ciberhondria); obezitatea; nemulțumiri asupra aspectului fizic (în special la persoanele tinere); diverse degradări ale sănătății mentale (depresie informațională, izolarea socială, reducerea empatiei), verificarea compulsivă a prezenței în social media, rețele sociale și/sau aplicații de mesagerie (Facebook, Instagram, WhatsApp etc.) și, bineînțeles, plaja largă a diverselor dependențe digitale. Astfel avem: dependența de jocuri (video, online, PC, console, mobil etc.). Există foarte multe statistici îngrijorătoare care arată că atât numărul adulților tineri (cu vârste cuprinse între 18-24 ani), cât și al adulților cu vârsta peste 55 de ani, este în creștere; dependența de filme și seriale online; dependența de telefoanele mobile – cum ar fi verificarea telefonului în exces (în pat, înainte de culcare, în timpul mesei etc.), afecțiune asociată și conceptului de nomofobie (adică fricii de a rămâne fără telefon sau de a nu fi conectat); dependența de dispozitive (pseudo)medicale – accesorii inteligente purtabile, de exemplu, pentru a supraveghea organismul în timpul practicării unei activităţi sau a exerciţiilor fizice, sau pentru monitorizarea stării de sănătate, a unor constante biologice care să furnizeze informații despre starea de sănătate (brățări pentru măsurarea pulsului, nivelul de stres sau emoțiile, lentile de contact heliomate cu protecție UV și corectare a vederii, cele pentru monitorizarea cardiacă sau a calității somnului, diagnosticarea diabetului, dispozitive de fitness, măsurarea tensiunii arteriale etc.).

Pe de altă parte, cercetările legate de utilizarea tehnologiilor și a serviciilor digitale de e-sănătate au identificat și o serie de îngrijorări/factori de risc legate de: lipsa unui „acces sigur și egal al cetățenilor la date medicale și asistență de înaltă calitate prin utilizarea judicioasă a inovațiilor digitale” (CE, 2018) (în special în cazul în care o persoană se află în străinătate, accesul la un dosar medical în format electronic al datelor personale nu este acoperit de actuala infrastructură); protecția și securizarea datelor în conformitate cu Regulamentul general privind protecția datelor personale; respectarea drepturilor pacienților fără a fi încălcată viața privată; conștientizarea riscurilor date de informația de tip „știre falsă” – vaccinare, produse farmaceutice, alimente modificate genetic care ne îmbolnăvesc, dispozitive medicale, terapii avansate, clinici virtuale, boli infecțioase, farmacii online care vând medicamente falsificate etc. (Gavriloaia, 2016). La toate acestea, se adaugă și alte insatisfacții ale pacienților precum lipsa susținerii sistemului de sănătate, dezechilibre grave în ceea ce privește repartiția teritorială a cadrelor medicale, exodul medicilor, subfinanțarea sistemului public de sănătate, corupția și „plățile informale” din spitale (de la cumpărarea diverselor medicamente la „sprijinirea” bănească a actului medical benevol sau solicitat direct de către personalul medical, așa numitele „cheltuieli de buzunar”).

Apare firesc întrebarea: Cum putem să-i ajutăm pe adulți să își dezvolte competențele de literație digitale legate de domeniul medical astfel încât să dezvolte/să aibă obiceiuri digitale sănătoase? Astfel, în sprijinul dezvoltării de competențe de literație pentru sănătatea și bunăstarea digitală au fost identificate/recunoscute ca elemente indispensabile pentru succesul digitalizării/transformării digitale a sănătății și a bunăstării următoarele (Sørensen et al., 2012; Ribble, 2015):

·      Promovarea cunoștințelor și competențelor cetățenilorîn legătură cu utilizarea de soluții digitale care să faciliteze accesul rapid la conținut medical relevant. Acest lucru se poate face prin colaborarea cu diverse organizații profesionale, asociații de pacienți și chiar mediul universitar. Așa sunt, de exemplu, infograficele prin care comunicarea corectă legată de sănătate se transformă în element-cheie în îmbunătățirea calității vieții adulților. După cum a fost subliniat în numeroase studii (vezi rapoartele CE și OECD), „oamenii sunt capabili să învețe ce înseamnă să fii sănătos” cu ajutorul (mass)media. Astfel, în COMM 288/233 final a CE (2018), se arată că „cunoștințele științifice nu numai că devin un mijloc de a ajuta cetățenii să își păstreze o stare de sănătate bună, dar și contribuie la garantarea faptului că aceștia nu devin pacienți”.

·      Dezvoltarea/utilizarea de diverse soluții digitale(în special de aplicații mobile) pentru autonomizarea cetățenilor și pentru asistența orientată către pacient (monitorizarea și evaluarea constantă a stării de sănătate, de exemplu). Este nevoie, totuși, de un anumit nivel de precauție în ceea ce privește fiabilitatea acestor instrumente digitale care „nu ar trebui să înlocuiască nici medicul, dar nici bunul simț”. Unul din cele mai mari pericole este identificat/se regăsește chiar în persoanele care se auto-diagnostichează cu o anumită maladie datorită consumului excesiv de Internet, în cea mai mare parte datorată informațiilor incorecte, lipsite de realism, prezente pe diverse site-uri.

O serie de măsuri de prevenție/detoxifiere digitală există deja, oferite de diverși producători de echipamente (în special mobile) și/sau aplicații, în efortul lor de a îmbunătăți bunăstarea digitală a utilizatorilor. Acestea variază de la dezvoltarea de instrumente de gestionare a utilizării și de limitare a timpului de folosire a dispozitivelor (de exemplu, pentru notificările din social media, mesageria sau citirea celui mai recent email), până la introducerea de caracteristici speciale, cum ar fi cele, de exemplu, pentru mediul nocturn în vederea reducerii impactului utilizării telefoanelor în timpul nopţii, sau cele de management al durerii prin „scufundarea” unei persoane în RV sau RA.

·      Participarea/Implicarea activă(atât la nivelul profesioniștilor din sănătate cât și al pacienților) în cadrul diverselor campanii de promovare și sprijinire a sănătății și bunăstării digitale (campanii pentru donarea de sânge, pentru vaccinarea timpurie, conștientizarea mortalității infantile în mediu rural, pentru îmbunătățirea condițiilor din spitalele publice (vezi și site-ul MedAlert.ro), sau programe derulate de diferite companii (vezi https://instaredebine.ro/, un program pentru ONG-uri susținut de Kaufland pentru o viață sănătoasă).

·      Dezvoltarea/participarea activă la/de cursuri/seminarii/atelierede familiarizare cu noile tendințe și inovații din medicină. Este nevoie ca adulții să re-gândească medicina din perspectiva inovaţiilor digitale, să conștientizeze importanța integrării noilor tehnologii din practica medicală (în special abordările predictive bazate pe modelarea pe calculator, simulări, inteligența artificială, realitate virtuală, realitate augmentată sau big data), să înțeleagă nu numai afecțiunile de care suferă, dar și noile „boli digitale” precum smogul informațional, insomnia electronică, ciberhipohondria, să înțeleagă practic ce înseamnă să fii „pacient digital/pacient virtual”.

·      Să contribuie la îmbunătățirea datelor pentru a dezvolta cercetarea, prevenirea bolilor și sprijinirea asistenței medicale personalizate prin participarea în cadrul diverselor studii medicale sau oferirea de „date personale reale” sectorului cercetare-inovare. Mai mult, prin punerea în comun a resurselor de date la nivel UE, cetățenii vor putea beneficia pe deplin de piața unică digitală în acest domeniu, garantându-se astfel „faptul că produsele medicale, tehnologiile inovatoare și terapiile corespund nevoilor pacienților și duc la rezultate pozitive în materie de sănătate”.

·      Instituții publice precum cele de învățământ superior, diverse ONG-uri educaționale, sau alte organizații sau chiar companii, să solicite sprijin UEprin depunerea de proiecte, în special a tehnologiilor emergente în domeniul medial: Internetul lucrurilor, big data, cloud-computing, soluții de blockchain etc. UE oferă finanțare în special prin intermediul programului Orizont 2020.

Numai având o cultură și norme/reguli de „igienă virtuală” însușite, adulții vor putea/vor ști (cum) să se protejeze de aceste probleme și riscuri. Pe de altă parte, și Comisia Europeană (CE, 2018) recomandă ca folosirea serviciilor digitale să fie astfel realizată încât să le permită cetățenilor să ia decizii pe baza cărora să poată fi realizate/promovate sisteme sanitare centrate pe nevoile lor.